Prețul devenirii …
Călători fiind prin această lume ne lăsam amprenta oricum, fie ca o facem conștient sau nu.
Pentru tot ce facem plătim un preț, chiar și atunci când ”facem nimic” plătim prețul nedevenirii noastre. Când facem lucruri mărețe ne asemănăm cu natura care parcurge etape de reverie primăvara, de maturizare vara, de dăruire toamna și de cutezanță iarna.
Efortul are un preț ce merită investit deoarece duce la rezultate ce ne dau putere, mulțumire, împlinire si strălucire!
Când nu facem nimic ne trădam pe noi înșine, propriile noastre înzestrări rămân nevalorificate si ne răscolesc emoțiile propriei neîmpliniri.
Numai de noi depinde atitudinea pe care o alegem, așa cum frumos spune Viktor Frankel, un mare psiholog supus încercărilor grele din lagărul nazist : „Cea mai mare libertate umană este aceea de a-și alege atitudinea în orice circumstanțe de viață”
De ce să ai în ultimele clipe de viată marele regret că nu ai dat din tine acestei lumi tot ce ai avut mai bun? De ce să pleci cu senzația unei misiuni neterminate când poți chiar acum să schimbi direcția în care ești, poți să te reconectezi la adevăratul TU și să emani frumusețea esenței tale sublime pentru a aduce bucurie și speranță semenilor tăi și generațiilor care vin…
Atunci când iți urmezi visul, când trăiești cu pasiune fiecare clipă a devenirii tale, te dăruiești lumii la întreaga ta valoare.
Nu e niciodată prea târziu să te rescrii, să te întorci la minunata clipă de spontană valoare ce zace în tine. Nu e niciodată prea târziu să recunoști ceea ce ești, să te întorci la esența sinelui tău și să îl lași sa se deschidă ca o floare in razele vindecătoare ale enigmaticului soare care este miezul esenței tale.
Dacă ți-a plăcut articolul, scrie mai jos email-ul tau și abonează-te la acest blog pentru a primi mai multe resurse valoroase de la mine.
Lasă un răspuns