În liniștea nopții adânci Cuvintele se lipesc de foaie, Precum petalele florilor de cireș de pământul umed și moale. M-am așezat în genunchi și freamătul vîntului călduț mi-a învălui trupul... Natura ne este protecție divină; scut față de propriile noastre regrete ... Mireasma nesfârșită a dulecelui nectar ce naște fructe voluptoase, coboară din copaci, îmbibându-se ca un parfum în ființa noastră. Un gust dulce - amărui al timpului ce trece pe buze se așează lin ... Scriu și suspin fericită. Îmi simt spiritul efemer reînoit ... Respir.
Procesez…
Succes! Ești în listă.
Hopa! A fost o eroare și nu am putut să-ți procesăm abonamentul. Te rog reîncarcă pagina și încearcă din nou.
Lasă un răspuns