Cristina Ardeleanu-Buzoianu

Mama mea
Îmi este greu să cred că poate depărtarea să fie atât de grea
Când când știm că suntem toți suave prelungiri a unui singur tot.
Când sufletul e veșnic călător
Și inimile zburdă necontenit prin universul plin de astre.
Îmi este greu să înțeleg cum o minusculă dorință
Noi o simțim atât de grea.
Deși e numai o dorință cu scop și năzuință
Târându-ne agale pașii după ea,
Simșim că uneori, e cu neputință să o trăim,
și atunci,
Rămânem numai noi cu ea.
Îmi este greu să mint că nu îmi este dor
Și că îmi este bine fără tine,
Când știu că tot ce este-n mine a fost cândva-n
Inima ta.
Acum ești singură și plângi
Și fiecare lacrimă a ta o simt în mine ...
Doar mama știe cum e să fi mai mult decât erai cândva!