Sunt zile minunate de toamnă; Culorile se dezvăluie una din alta și cuprind spațiul infinit al inimilor noastre. Sunt zile mângâiate de speranță pierdute printre zile cu nori... Culorile se nasc acum și pătrund adânc în sufletul pribeag și gol. E sunetul divin al frunzei care cade; apoi, duios se strecoară prin corp... Nuoanțele toamnei strălucesc dezgolite de teama unei ploi. E frumusețea schimbării în tonuri de culori vi; Ziua mai scurtă zidește în noi nemărginite înțelesuri. E zi frumoasă de toamnă; vântul răzleț ne descoperă emoții pustii. Lumina prin crengi se răsfrânge pe trupul pustiit și gol. Sunt nestemate trezite din visare gânduri fluide ce curg prin noi Strălucirea anotimpului ne umple mintea și ne dă fiori. E toamnă și atât ...
Lasă un răspuns