Viața m-a învățat că, într-adevăr, așa cum spune Goethe: „Pentru orice realizare, primul pas este curajul”.
Uneori curajul vine de la sine, de exemplu copilul dacă nu ar avea curajul să facă primii pași, nu ar învăța să meargă;
Alteori curajul se învață, așa cum învață puii care sunt împinși din cuib de părinții lor ca să își deschidă aripile și să zboare prin viață;
Apoi, curajul se exersează, adică repetăm curajul făcând pași noi către obiective noi și astfel devine ceva firesc pentru noi.
Indiferent că îl moștenim sau îl dobândim, curajul ne este de folos doar dacă este justificat, fundamentat. Momentele de real curaj trebuie alese cu atenție pentru că altfel se pot întoarce împotriva noastră. Nu putem să ne dăm drumul pe pârtia de sky fără pregătie (așa cum am făcut eu) pentru că ne poate costa viața (eu am scăpat cu bine), dar putem să ne spunem opinia despre un proiect în fața mai multor oameni pentru că asta aduce valoare proiectului și echipei.
Cu cât avem mai mult curaj, cu atât trecem mai repede prin momentele dificile și astfel ne apropiem mai repede de succes. Simte frica și totuși ACȚIONEAZĂ cum spune Susan Jeffers: „Feel the fear and do it anyway”.
Cum am dobândit eu curaj? Trecând conștient prin momente care m-au forțat să ies din zona de confort pentru a progresa și a crește, precum și punându-mă de bună voie în situații noi, cum au fost și sunt încă pentru mine discursurile de la Speakersnet. De ce fac asta? Pentru că știu acum că expunerea repetată la aceeași teamă mă ajută să devin mai puternică.
Curajul de a spune ceea ce simt, ce gândesc, ce sunt, mă eliberează de emoții și de stres, iar îndrăzneala de a trece prin greutăți de orice fel mă ajută să trăiesc clipa prezentă cu claritate și sens.
Dacă ai curajul să pășești, ai curajul să ai succes!
Lasă un răspuns