Un proverb chinezesc spune: “O pasăre nu cântă pentru că are un raspuns. Cântă pentru că are un cântec de spus.”
Credința mea este că în fiecare om există ceva din spiritul unei păsări, pentru că fiecare om are un cântec de spus folosind propriile triluri, adică propriile interpretări.
Viața însăși este un concert în care e important ca fiecare să ne spunem propriul cântec în marea orchestra a lumii. Însă, la fel de important este să ne gasim locul și momentul potrivit în scenă.
Iată trei lecții pe care le-am învățat de la păsări:
1. să avem încredere în propiul potențial.
Așa cum pasărea stă liniștită pe ramură pentru că are încredere în propriile aripi, nu în creanga pe care stă, tot așa și oamenii care au realizări sunt cei care au încredere în propriilr aripi, în ceea ce sunt, ce știu, ce pot, mai presus decât în ceea ce vine din exterior, respectiv, păreri, situații incerte, sfaturi neverificate. Asta presupune 2 condiții: să ne cunoaștem foarte bine și să trecem prin filtrul propriu informațiile pe care le primim din exterior.
2. să mergem mai departe indiferent de circumstanțe.
Așa cum interperiile iernii nu reprezintă un blocaj pentru păsările migratoare, ci o lecție de a merge mai departe, tot așa perioadele dificile prin care trecem nu sunt decât capcane pe care viața ni le pune pentru a ne provoca să facem lucrurile mai bine și să fim mai buni.
Fiecare zi este o sansă noua de a ne face viața mai bună.
3. să ne dăm voie să fim cine suntem, să avem curajul să ne descătușăm din convingerile limitative, să privim spre noi orizonturi, să credem și să acționăm.
Acțiunile noastre sunt cu atât mai bune cu cât deciziile pe care le luăm sunt mai bune, iar deciziile sunt cu atât mai bune cu cât noi devenim mai buni, mai conștienți de viața noastră.
Lasă un răspuns